Când am împlinit 18 ani mi-am pregătit o listă cu vreo 20 lucruri pe care trebuie să le fac înainte de vârsta de 30 de ani. Mai am cel puțin jumătate din lista aia de împlinit, căci încă n-am găsit nici momentul să fac bungee-jumping (nici curajul, cel puțin după ce am avut ocazia să mă dau în leagănul aflat la altitudinea cea mai mare din Europa)și nici n-am dat încă ochii cu Enrique (cum care? Iglesias? Doh..) ca să pot sa-l pup (pe care, apropo, acum n-aș mai vrea să-l pup). Însă am reușit să-mi îndeplinesc dorințele de a călători și de a vedea lumea.
Mă bucur că atunci când am împlinit 20 ani am avut dorințe puțin mai pașnice ca cele de la 18 ani și mai…serioase. Era exact timpul când plecam cu Erasmus, așa că nu-mi doream decât să fiu nemaipomenit-de-extraordinară și să mă-ntorc din Italia cea-mai-Ralucă-din-toate-timpurile. Și cred că revoluția asta de la 20 de ani mi-a ieșit cel mai bine.
La 23 de ani dorințele au fost mai puține și debusolante, cum de altfel a fost întreaga vârstă, însă acum, înainte de 24, știu ce vreau și ce-mi doresc. Pentru vârsta asta îmi doresc să redevin extraordinară și să fac din nou o versiune mai frumoasă și mai bună a ceea ce sunt. Și să mă subestimez mai puțin :). Așa că, dragă 24, poți să vii liniștit, căci eu deja știu la ce-am să lucrez anul ăsta! 🙂
De-ale Ralucăi Ezaru 