Etichetă: feelings

În pași de dans

Acolo timpul mereu trecea mai repede. Și parcă mai cu folos. Iar acolo scria povești pe care ar fi vrut să le ascundă și să le păstreze doar pentru ei. Pentru că, deh, poveștile păstrate în căpșor adună mereu mai multe emoții. Ca aceea când, preț de câteva secunde, inima îi stătu în loc. În dansul acela în doi, simțea numai inima sa bătându-i în grabă și șoapte ce nu le mai putea înțelege. S-ar zice că timpul stătea în loc, însă știa că nu stă. Știa că, de fapt, secundele treceau la fel de repede cum îi zburau ei gândurile în minte.

bloguldezapacealaLasă un comentariu

Dar, să ne întoarcem la realitate…

Greșise câțiva pași de dans, însă știa că se mai poate recupera. De fapt, a pierdut și startul, și-apoi dansul ăla, primul, fu cam aiurea. De fapt, totul era aiurea. Cum și în cap i se zbătea un fel de „carpe diem” alături de „păi și-acum!?”. Însă toate astea parcă contau mai puțin acolo unde timpul trecea mai repede. Și parcă așa, în general, uita că a greșit pașii. Sau că, de fapt, nu mai era nimic de recuperat. Și că oricum nu se pricepe la dans.

Însă așa, timpul era dulce. Cum erau și îmbățișările. Și cum erau și emoțiile, de fiecare dată când se-ntâmpla să greșească pașii de dans.

Pentru că, în final, cine nu-ncearcă să danseze, nu învață…

„O sa te ploua pe aripi, Lorelei…”

bloguldezapacealaUn comentariu

Ar fi fost probabil ultimele suspine… Era ora 23:00, ora pe cand altadata era fericita sau…se bucura de un somn dulce, alaturi de vise prietenesti ce-i numarau murmurul necontenit.

Tresari. In linistea noptii se pierdeau ganduri si amintiri trecute cu 24 de ore in urma… O data cu acea tresarire parca-i fugi si somnul.  Atingand perna, simti un intreg rau de lacrimi pierdut in tesaturi.

Incercand un zambet, se simti iar mica-mica in fata uriasului ce se-afla in fata ei.  De ar fi fost in fata marii, si-ar fi auzit-o poruncindu-i „zambeste!”, s-ar fi ridicat si s-ar fi indepartat in graba cea mai mare la mii si mii de metri departare… Ar fi fost prima oara cand fugea, de frica…fricii.

Era de prisos sa se mai gandeasca, insa simti iar cum o lacrima i se scurgea pe obraji. Pierduta, inchise ochii si alte lacrimi isi faceau drum…

Firbinteala lacrimilor ii amintea de ziua de azi, de zambetul de ieri, de cuvintele si pataniile ce erau la doar o zi distanta…Cat de naiva era ieri, fiind fericita si cat de trista se simti amintindu-si de cauza lacrimilor din obraji.

Suspina, iar tremurul ce-o aduse in stadiul visarii fu ultimul simtamant.

Acum se strangeau in brate amintirile de ieri cu cele de azi si cu sperantele de maine.

Pe perna se simteau inca urme de lacrimi, izvoare de nelinisti si dureri…

Odata cu ultima lacrima ce-i trecuse de buze, cu ochii inchisi, intra intr-o somnolenta adanca ce o despartea de gandurile pesimiste ce le avu cu o zi in urma…pentru ca ceasurile aratau deja orele 24:00.

Capul pe perna si bratele dedesubtul sau descriau perfect imaginea: „si am ramas cu bratele deschise, ca ale regelui Lear…”