Nu mă învinovățiti, eu aș fi ieșit de mai multe ori dar nu eram în România de cele mai multe ori când s-au întâmplat alte proteste cu care am rezonat. Cu toate acestea, eu am sa trec eu în jurnalul vieții mele că pentru mine 1 Februarie a fost o zi cu dezamăgiri și poate prea puține speranțe pentru noul drum pe care tocmai îl deschisesem. Dar să explic…tocmai atunci când trebuia să merg devreme la somn, pentru a fi pregătită pentru ceea ce se numea „prima zi de lucru”…se-ntâmpla să se dea Ordonanța 13 (da, da, cine n-o știe oare!?)
Și așa, de dimineață, cu lacrimi în ochi și înfrigurată de ger, ma îndreptam spre prima mea zi de lucru, tristă că am ajuns să îmi încalc promisiunea de a nu plăti taxe hoților care nu mă reprezintă…pentru că, ziceam eu, așa nu mă mai fura nimeni.
Apoi, când am intrat în birou un freamăt de „după lucru mergem la protest?!” Se auzea de pretutindeni… Așa am ajuns ca în prima mea zi de lucru să plecăm cu toții mai devreme spre Piața Victoriei, iar eu…eu…eu strig despre dreptate și despre hoți și…oh, de ce oare chiar în prima mea zi de lucru?
Știți, era foaaarte aglomerat la metrou, iar eu, chinuindu-mă să ies, eram nerăbdătoare să văd cum este la un protest…Și-apoi, de-odată, o voce strigă: „PSD, CIUMA ROȘIE” și-o mare de oameni din gura de metrou se-aude strigând în cor, în același timp: „PSD, ciuma roșie…” Și-o emoție…prima emoție al unui protest… 🙂
Și-apoi au urmat și a doua, a treia…și ceea ce am numit eu… „Duminica în Familie”. Pentru că, da…în Piața Victoriei s-a format o familie: studenți optimiști și plini de speranțe strigă cot la cot pentru o țară mai dreaptă și mai frumoasă. Moldoveni de pretutindeni, unguri și români…au fost răscoliți cu toții de deciziile „celor mari” de a ne face proști pe față. Copii cu pancarte au cunoscut alți copii și s-au jucat între părinți supărați și care luptă pentru viitorul lor… Pentru că, la fel ca și în 89, „Copiii noștri vor fi liberi!”, numai că…cine știe dacă așa va fi…
În Piața Victoriei e un strigăt…al nostru, generației care își dorește o țară democrată.
De-ale Ralucăi Ezaru 