Vreau o ţară ca afară (II) Azi: (Nu) o zi în care România e “mai curată”.

De ce sunt contra unei zile în care se strange gunoiul în toată ţara? Pentru simplul fapt că oamenii indiferenţi vor rămâne indiferenţi până la capătul speranţelor celor ce vor să-i trezească la realitate.

25 septembrie 2010.

200.000 voluntari au strâns, cu mic, cu mare, nu-mai-ştiu-câte tone de gunoi din întreaga ţară.

Probabil, n-am stat să evaluez, 26 septembrie 2010: jumătate din gunoaiele strânse cu o zi înainte au fost înapoi pe străzile României.

Pe 25 anul trecut eu am fost unul dintre voluntarii care au strâns gunoaiele altora. Am fost chiar lider, deci pe lângă mine cred că am mai adunat şi alte vreo 10 persoane.  Trecând peste faptul că noi am fost repartizaţi într-o zonă în care mai erau vreo 2 echipe şi atunci când am ajuns noi gunoaiele erau strânse deja, am găsit o zonă numai bună de…deratizat.

În afară de faptul că am strâns o mulţime de pamperşi, bidoane, haine, întreaga zonă era plină de moloz depozitat de o firmă de construcţii ce se afla prin preajmă.

Am constatat că oamenii indiferenţi rămân indiferenţi. Probabil de-aia s-au gândit oamenii că ar fi bine şi anul ăsta o zi a curăţeniei.

Chestia asta e ceva gen: hai să strângem gunoaiele să arătăm oamenilor câtă ambiţie şi cât de harnici putem fi noi. Hai să fim optimişti şi să ne distrăm într-o zi strângând dupa alţii (da, te distrezi, că doar eşti cu prientenii şi ce-i între prieteni e clar că iese bine). Hai să facem asta, dar doar atunci când vedem că pentru oamenii din jur activitatea noastră din ziua respectivă a însemnat ceva…

Pentru cei mai mulţi din  oamenii care nu au luat parte la activitate, fapta voluntarilor a fost egală, sau aproape egală, cu zero. Da, zero, dovadă fiind faptul că tot atâtea gunoaie domnesc pe străzile oraşelor, iar cei care le fac nu sunt în niciun fel pedepsiţi. Indiferenţa asta vine de la cei de mai de sus. Nu spun că nu e şi lipsa celor 7 ani de-acasă, dar poate puţin imbold, o amendă, un avertisment, ceva, n-ar strica.

Sunt sigură că şi anul ăsta se vor aduna o sumedenie de voluntari, nici nu sunt contra acestui fapt, dar probabil vor fi şi ei surprinşi…neplăcut, că nimănui nu i-a păsat de munca lor.

Şi încă o chestie: gunoaiele ce domnesc pe străzi sunt acolo şi datorită faptului că firmele de salubrizare îşi fac treaba cum nu se poate mai bine.

Ok, s-a dat un exemplu anul trecut, că oamenii vor o ţară mai curată, dar de ce nu s-au luat măsuri!? De ce pe primari îi doare tot în cot de curăţenia oraşelor? De aia. Pentru că suntem români, şi ne place să ieşim în stradă să mâncăm seminţe şi să aruncăm cojile în drum. Pentru că ne plac distracţiile de duminică, dar nu şi strânsul resturilor menajere… Pentru că suntem…români. Iar românii=indiferenţi.

Let’s do it, Romania, 2011. Tare fericită aş fi să văd o schimbare faţă de anul anterior.

Vreau o ţară ca afară! (I) Azi…ţiganii şi comerţul.

Din păcate trăim într-o ţată cu o mulţime de lipsuri. Am creat o categorie nouă a blogului, numită “vreau o ţară ca afară”. Voi încerca să scriu mai des despre frustrările românului. Nu ştiu de ce, dar pur şi simplu m-am săturat de neglijenţa oamenilor, de nepăsare, de lipsa bunului simţ.

După cum am spus şi în titlu, astăzi mă voi plange de ţiganii care parcă în curând vor fi mai mulţi decât românii.E clar că din ce în ce mai mulţi ţigani ne năpădesc, însă toate astea pentru că românii nu ştiu niciodată să-şi apere ce e al lor.

De exemplu, acum câteva săptămâni am fost în Buşteni. Pentru mine, personal, e un loc frumos, mi se pare că doar acolo am munţii atât de aproape de locul în care locuiesc pentru câteva zile. Şi da, îmi place nespus de mult să urc pe munte şi să fac drumeţii.

Şi cum nu se putea Buşteni fără cascadă (bănuiesc ca deja Urlătoarea toată lumea a văzut-o, măcar o dată în viaţă), am pornit într-o dimineaţă plini de voie bună spre cascadă.

La poalele munţilor, o pancartă ne anunţa că am intrat în Parcul Natural Bugeci, şi că focul şi aruncatul deşeurilor este interzis. După alte cca. 20 minute ajungem la cascadă, unde…stupoare: în loc de cascadă am găsit deschis un magazin mixt marca rromilor. Pe-o bucată de stancă era mâncare,  apa din cascadă ţinea loc de frigider pentru apă plată (sau minerală, dupa gust ), bere, suc (cu sau fără acid, la cutie sau…nu ). Începând cu acadele şi terminand probabil cu lapte, brânză şi oua, găseai de toate la micii negustori.

Ce gură de aer să mai iau? Mi-era de ajuns ce văzusem. După ce fac 1-2 poze, drept dovadă domn’le, că de lăudat sigur nu mă puteam lăuda cu aşa ceva,  mă-ntorc şi am un şoc şi mai mare: pe versantul din stanga a muntelui, o tanti cu fusta pregătea focul. Cum ce foc? Pentru porumb domnnule. Ce, aţi mai văzut voi mare sau munte fără porumb fiert sau copt?

Dezamăgire totală cand văd şi minunea asta. Chiar nu m-aşteptam. Probabil în 2 ani vedem acolo nisip lângă cascadă, umbreluţe…deh, bronzul de munte e cel mai frumos.N-am mai stat, dar dupa ora 12 sigur se-ncingea şi-un dans…pe manele, normal.

Ciudat este faptul că de când intri în pădure eşti avertizat că focul este interzis şi că rişti amenzi usturătoare. Dar…cine să-i vadă pe ăştia? În ţara lui Papură-Vodă fiecare face ce vrea. Ei fac comerţ. Ţiganii au oricând, orice, oriunde. Nu ştiu cum, dar totul e  conform anotimpului: iarna vând sanie, vara porumb fiert. La mare au ochelari, la munte tricouri. Mă-ntreb pentru ăştia nu există reguli? Pentru ei nu există pedepse? Românilor chiar le place ţigăneala asta? Chiar aşa am ajuns, sa cumpărăm toate prostiile, de 10x mai scumpe, doar pentru că-s “la botul calului”? Chiar nimeni nu înştiinţează autorităţile vis-a-vis de ceea ce se petrece în pădure? De altfel suntem mari ecologişti şi strângem gunoaiele în urma lor (aviz celor care se duc la Let’s do it, România!).

Ţiganii chiar au grijă să strice totul în ţara asta. Mă duceam cu drag la cascada aia, în ciuda faptului că o văzusem de 100 de ori înainte. Era o drumeţie, luai aer,  uitai de tot şi toate. De data asta n-am uitat nimic, din contră chiar. M-am întors plină de nervi, gata gata să le dau şi una celor care cumpărau de la ţiganii ăia. Oamenii chiar n-au pic de demnitate. Oamenilor le place să aibe chiar totul lângă ei, să nu dea doi bani pe cine, ce şi cum vinde.

Mi-e greu să cred ca zicându-mi oful aici schimb ceva, dar poate nu-s singura care e sătula de aceşti ţigani. Poate nu-s singura care ar călca în picioare tarabele cu tot ce vând ţiganii.

Nu-mi doresc decât un lucru: să schimb o mentalitate. Una singură, şi tot am făcut ceva…

Şi pozele, aşa cum am promis: