Cine sunt eu? Cine sunt cei din jur?

Eu? Dificil să spun că sunt soarele, căci  n-am ajuns încă la fel de importantă pentru cei din jur…dar ştiu ca eman la fel de multă  fericire şi zâmbete cât emană el căldură.

Ce caut? Caut un suflet care să se potrivească unei lumi ca aceasta din zilele noastre…caut propriul meu suflet, dar in raport cu cei din jur. ” O lume nebună”, în care banul are cea mai mare valoare, cultura cea mai puţină, o lume în care partea animalică a fiecăruia ne reprezintă mai mult decât partea omenească… Trăiesc cu speranţa că mâine poate fi mai bine, şi ca azi pot ajuta lumea din jur. Trăiesc să-mpart dreptate, să alung răutăţile, să învăţ şi pe alţii că zâmbetul are o altă culoare decât gri.

Regulă în viaţă mi-s cuvintele: “Nimeni nu are dreptul la mai mult dacă aproapele lui nu are nici măcar strictul necesar”. Eu ştiu că dorinţele se pot oricând împlini, însă uneori o mână de ajutor valorează mai mult decât o minune. Şi…că tot am amintit de minune, “vreau o minune!”. Nu ştiu care-i aia, sau poate nu vreau s-o împărtăşesc. Cert este că, atâta timp cât exista ziua de mâine şi eu încă mai exist, o altă dorinţă înfloreşte în mine, o dorinţă care aşteaptă să fie rod…

Cuvintele mi-s armele cele mai bune într-o luptă, sicriu mi-e tristeţea.

Cine sunt cei din jur? Sunt oameni, uneori mai puţin oameni decât mine, uneori câini,alteori caţei, uneori miaună, zbiară sau tac. Sau…uneori oamenii sunt la fel de blânzi ca în zilele senine, ca în “minunile” ce le-aştept…

Sunt aici să mă regăsesc, în primul rând pe mine, şi să-mi las amprenta peste ani… Nu-s minune, nici geniu, nici macar nu sunt perfectă, aşa cum ne dorim uneori. Sunt om: un om care caută oameni.

 

De ce scrii?

M-au intrebat prietenii de ce scriu.

Sincer, cel mai usor mod in care-mi pot exprima gandurile si sentimentele, este in scris. Ceva gen “cand voi nu ma bagati in seama, hartia si pixul mi-s cei mai buni prieteni”.Cum eu scriu cu scopul de a ma destainui, blogul acesta e un fel de sport, care-mi pune la incercare doar inima, gandurile si articulatiile de la degete, cand butonez tastatura, in incercarea de a face fata ploii de ganduri ce le am.

Totusi, considerand ca exista si acea varianta a scrisului la un ziar, sau a unei carti, atunci vorbim cumva si de ceva facilitati ce-ti revin din sportul asta. In orice caz, daca exista persoane care scriu doar pentru a obtine ceva anume, sunt aproape sigura ca da gres “solutia” asta.

Pentru mine,  cel mai frumos “premiu” ce l-am primit in urma scrisului a fost un fel de diagrama in care am vazut evolutia mea…nu neaparat ca viitoare scriitoare, cat in materie de  idei, sentimente si “treceri peste”.

Altfel spus, scriu  pentru ca am considerat ca singurul fel in care ma pot destainui si as putea primi uneori ajutor, ar fi acela online, scriu de placere, si tinand cont ca “wordpress” este specializat in “jurnale online”, am preferat sa ma alatur scriitorilor “virtuali” si sa-mi creez locsorul meu de…povesti, ganduri si, pe timp de toamna/iarna, locsorul cald de langa soba (calorifer in cazul multora) al oamenilor carora le place sa viseze.

Si, sa nu uit, poate in timp vor folosi gandurile mele cuiva…

Pentru cititorii care ma citesc si care nu stiu asta: POTI SCRIE COMENTARII SI FARA SA FII MEMBRU WORDPRESS! Tot ce trebuie sa faci este sa dai click in partea de sus a unui post  pe “comentarii” si-apoi sa completezi 2-3 casute.

…asta pentru ca primesc “comentarii” pe messenger/live sau prin alte diferite moduri…

Intre realitate si virtual

Daca ar fi sa numim “prima impresie” undeva pe un site, as spune ca poza ne identifica, iar cei ce ne vad ne eticheteaza dupa prima poza. Sa fim seriosi, oricine are tendinta sa “cunoasca” pe cineva dupa prima poza. Pana la urma probabil e  foarte ok, foarte normal, sa fim impresionati sau nu de o persoana dupa infatisarea sa(sa fim seriosi, in virtual avem drept “carte de vizita” infatisarea).

Consider ca asta este  diferenta intre ceea ce suntem in realitate si ceea ce suntem in virtual. Difera ochii care ne privesc.  oricat am incerca sa fim peste tot aceasi cu cei din viata de zi cu zi,  in virtual vom fi mereu catalogati dupa anumite aparent, si cum aparentele mereu inseala, persoanele din virtual nu sunt mereu aceleasi din realitate.

Nu mi-o luati in nume de rau, dar sa fim seriosi, nu tot ce  zboara se mananca, si deci nu intotdeauna ceea ce vedem intr-o poza oglindeste temperamentul sau reactiile cuiva(ca sa nu mai vorbim de  tristele povesti cand pozele nu oglindesc nici macar persoana din realitate, darmite reactiile).

Poate ca de multe ori si noi am preferat sa ne lasam putin gandurile de-o parte, sa “navigam” putin, sa comentam unul, doua bloguri, o poza…probabil cei mai multi se relaxeaza in felul asta, deci toti incearca a fi pasnici, a uita de  grijile de-acasa, a nu se mai enerva pentru ca “25% din salariu va fi taiat”, ori alte altele…

Diferenta este probabil acea lacuna care sta intre lucrurile pozitive si cele negative ce definesc o anumita persoana. Nu putem reactiona negativ, nu putem arata prin cateva cuvinte ceea ce  suntem cu adevarat, putem doar sa ne aratam o parte fatisa, de multe ori nici macar nu lasam sa se citeasca supararile noastre, ci doar incercam a ne mobiliza, uitand de lumea ce ne inconjoara…

Altfel spus, nu tot ce  zboara se mananca!

Diferente intre realitate si virtual vor exista mereu, in special pentru ca “pe net” nu vom putea niciodata sa reactionam in diferite situatii limita, oamenii ne vor vedea (eventual) doar partile bune, rare ori vor fi observate si cele mai putin bune…