Jurnal de şoferiţă :)
Spre (ne)norocul unora, în mod mai mult decât oficial, de astăzi am voie să şoferesc în voie (nu că până acum n-aveam, însă azi am reuşit să ating dovada realităţii: permisul de conducere).
Nu ştiu la alţii cum e cu-nceputul ăsta, dar probabil o sa-mi ramână în permanenţă frica de aşteptat la semafor (acolo s-a întâmplat să-mi moară o dată, de două ori, de trei ori…de foaaarte multe ori motorul, şi spre exasperarea mea şi probabil şi a celorlalţi din trafic, la acelaşi semafor) şi strigătul mamei: coboară din maşină că nu eşti în stare să conduci! (de parcă am facut cine ştie ce…).
Mama e mama. După ce s-a hotărât ea că trebuiesc dată jos, mi-a mai dat o şansa. Am primit-o, cu riscul de a o asculta pe mai departe: frânează, acum, mai încet, mai tare, mai la stânga, claxonează, etc… La un moment dat a înţeles şi că nu prea o bag în seamă şi s-a oprit. Dar probabil se ruga să ajungă acasa…
Fratele meu e mai răbdător. A aşteptat câte cel puţin 3 minute la fiecare semafor să reuşesc să pornesc motorul, nu m-a înjurat nici când am reuşit să pornesc exact când semaforul s-a schimbat iar în roşu iar eu am apăsat iar frâna, normal, repetând algoritmul cu nu-porneşte-ce-mă-fac. M-a răbdat şi când toţi şoferii din spatele meu claxonau şi probabil mai şi înjurau. Dar răbdarea sa s-a oprit atunci când s-a auzit sirena unei maşini la intervenţie. Şi cam acolo s-a încheiat şi prima mea încercare de-a conduce, după traseu.
Fratele meu a înţeles şi stilul meu de-a pune frână, a înţeles şi că imediat dupa ce îl dau mult prea aproape de partea dreaptă urmează să mă redresez şi singură, a înţeles şi că nu pot face mai mult de 2 lucruri în acelaşi timp la volan, deci nici măcar să vorbesc nu prea pot…
Ceilalţi şoferi…ca oamenii şi ei. Care mai pricepe că abia învăţ, care mai claxonează, care probabil mă-njură de mamă mamă…
Eu…ca un novice. Nu plec fără să-mi lipesc bine bine bine, dacă s-ar putea foarte bine, semnele de începător şi nici fără părul prins cat mai în coc (eheee, pai să mai zică şi că-s blondă!?). În rest totu-i bine şi frumos.
Tot azi, pe lângă semi-drumul Tulcea-Galaţi, am descoperit că pe permisul meu sta scris o restricţie: 01.01. Şi m-am gândit, şi m-am gândit…hotărâtă să opresc şi poliţia de la rutieră să-mi explice ce-i cu 01.01, de ce 10 ani n-am voie să conduc în prima zi din an, cu greu am fost liniştită să nu fac şi prostia asta. Iar când am ajuns acasă am descoperit minunea. Tata google ştie el ce ştie… 
) 01.01=ochelari de vedere.
ahaha, pretty funny
). Nici eu nu conduc decat de vreo 2 luni si stiu despre ce vorbesti. E bine totusi ca se invata si sofatu asta pana la urma. Good look!
Merci! Si tie mult succes!
luck*, scuze
pai ziceai ca i pe bune luat permisul???
Deci… ai o singura solutie ! LASA-TE ! Daca nu poti acuma,cat esti tanara sa conduci,mai incolo nici atat ! aaa si incearca sa numai tipi ca disperata prin liceu,deranjezi fonic rau de tot si nu esti o placere sa te ascultam !
Sa-nteleg ca tu n-ai trecut prin etapa asta. Sau poate la tine totul e “repede si imediat”. Cu parere de rau iti spun ca daca vei ajunge si tu sa ai permis, o sa constati ca nu e totul o bataie din palme si atat. In viata totul se face cu rabdare si cu multa munca. Dar te las sa-ti pastrezi teoria, sa ti-o prabusesti singur cand o sa ajungi ca mine (adica sofer…).
Legat de partea a doua de mesaj/comentariu iti dau doar vestea ca peste cateva luni n-ai sa ma mai vezi/auzi si poate nu te vei mai simti deranjat fonic atat de tare. Iar de ascultat…e de ajuns sa ma asculte persoana in fata careia sunt si cu care incerc sa comunic. Restul, aia ca tine, sunt doar apa de ploaie.
PS: mai curajos era sa te fi semnat cu numele tau!