De ce suntem ipocriti?

Am vazut atatea persoane si macar am invatat ca toti suntem diferiti. Totusi, imi dau seama ca fatarnicia o are fiecare intr-o masura mai mica sau mai mare.

Am intalnit atatea persoane care incearca sa se ascunda de adevar intotdeauna…va spun, gresiti cand faceti acest gest.

Ca prieten al meu, sau al oricui altcuiva, ai meseria nu doar sa-mi zambesti ci ai meseria sa ma faci fericita, sa-mi spui adevarul si sa-mi intelegi teama cand o am. Si totusi, cei mai multi prieteni sunt doar ca sa fie. Cei mai multi se  ascund de adevar si ajung sa  hraneasca in inimile lor tot mai multe minciuni.

In lumea asta cei mai multi sunt fatarnici si ipocriti. Cei mai multi se  ascund in spatele unor masti si doar acasa, cand sunt singuri si le scot. Cei mai multi iti dau dreptate tie si apoi, in fata altora, care nu-ti sunt prieteni, se alatura lor. Cei mai multi joaca dupa cum bate vantul…

Decat sa  ai multi prieteni falsi, mai bine iti aduni unul, dar de care esti convins ca iti este cu adevarat prieten.

Consider ca nu vei mai avea neincrederea aceea in urma unei “tradari” daca ai sti sa-ti alegi cum trebuie un prieten adevarat.

Nu scriu asta pentru cineva anume, din contra, nu m-a suparat nimeni recent, ca  sa-mi vars nervii in blog, ci pur si simplu am vazut fatarnicia din sufletul multora. Daca te simti, daca stii ca si tu plutesti dupa cum bate vantul, daca si tu ascunzi adevarul adevarat prietenului de  langa tine, schimba-te! Stii, de  multe ori vei fi si tu pus in lumina cand, cei pe care tu te bazai, sa  te barfeasca, sau sa-ti faca rau.

Si totusi, preferam in continuare sa traim in acea lumina neagra, sa ramanem mereu perfecti pentru “prietenii” nostri, precum si-n mintea noastra, iar cel care vine si spune adevarul va fi privit cu indiferenta, crezand ca  “este invidios”. Cu totii avem defecte, dar daca ni le-am cunoaste cu adevarat, vom fi capabil mai usor sa  le acoperim.

In orice caz, cel mai mare defect al omenirii este ipocrizia. Cum zice Charles Dickens: “Cu un ochi sclipind de afectiune si cu celalalt sticlind de calcul…”.

Asa suntem noi, oamenii… preferam sa mintim sa ne fie bine, decat sa  spunem adevarul.

Epilog:

Eu am obiceiul sa spun in fata ce-mi place si ce  nu.De multe ori, din pacate, am de  pierdut. Recunosc, uneori sunt o “gura-sparta” , dar atunci cand zic un adevar, nu sunt nici barfitoare nici gura sparta.

Si, sincera sa  fiu, ca  tot am “dat lectii”, pentru mine cuvintele cuiva(care nu-mi este prieten) nu le iau in seama. Admir daca imi zice ceva de  rau, adica ceva ce nu-i place la mine, pentru ca  asta inseamna ca, macar pentru o clipa a reusit sa nu fie ipocrit,dar nici gand nu incerc sa  schimb acel lucru…