Inima de tigan

Pana nu de mult, cand auzeam de tigani ori incercam sa vomit, ori le trageam o “injuratura”. In orice caz…nu era ceva prea frumos ceea ce faceam.

Rasista sau nu, parerea nu mi-am schimbat-o de la o zi la alta.Oricum, ieri am ascultat asta:

si…mi-am facut o noua imagine a  tiganilor.Oricum, pentru raman aceiasi prosti, inculti, manelisti si de prost gust….

Totusi…daca ar fi tiganii ceea ce zice cantecul asta, ce frumos ar fi.Pe bune, as vrea si eu sa  fiu o astfel de tiganca. Adica…e atragator portul lor, cozile lor impletite…sunt frumoase unele tiganci.

Cel putin tiganca asta pe care am pus-o eu mi se pare super draguta.In ziua de azi..ce-s aia tiganii!? Ehh.. ma abtin sa pun o poza cu o tiganca din ziua de azi. Parul ala urat si unsuros, cozile impletite au fost de mult despletite,  rochiile au fost inlocuite de acele fuste aiurite. A da…si imaginea aia fermecatoare, a  unei tiganci “de pe timpuri” a  fost schimbata cu o tiganca grasa, urata, murdara si antipatica…parca ai o balena in fata ochilor.

Si…cum zice cantecul… “Trec tiganii, nu se mai opresc
Dar ei se iubesc”- imi pare rau..dar si imaginea asta a  pierit de  mult.Acum cel mai des se iau “satrele” la bataie intre ele… si au murit de mult acele iubiri, au adus in schimb cutite, sabii si arme…

Si…poate cel din urma punct schimbat este muzica. Inainte cantau ei la vioara sau tambal…acum asculta pe domnul Gutza si pe Salam.

Hmm…tiganii sunt si ei pe lumea asta oricat i-am dori sau nu ei exista si nu putem schimba asta. Au venit undeva prin 80 parca(mi-a zis mie mama!) si de-atuinci au prins drag de draga noastra Romanie.Pacat ca  de multe ori ne-o strica…

Cum mereu am fost echilibrata, asa voi fi si acum.Nu am nimic cu nimeni…dar, parca, daca s-ar schimba si ei(in bine..,asa cum erau inainte) poate i-ar iubi mai mult romanii.

In orice caz…nu mi-am schimbat parerea cum ca tiganii sunt cei mai de prost gust popor si sunt negri si murdati si asculta manele si…ne fac Romania mai urata.

Epilog: Au existat macar acesti tigani!? Sau pur si simplu cantecul asta ne induce gresit!? Totusi..era frumos sa  fi existat si ei..asa cum ni-s descrisi in acest cantec, in poze si in filmele lor “celebre”(Inima de tigan..Regina.. bla bla…)

Nopti de vara

Hed shot! Asta pentru ca eram indragostita…!? Si pentru ca aberam…

Exista o intreaga poveste cu “am inchis ochii”… dar, cititi!

Poveste de dragoste….

Nopţi de vară

Mi-aduc şi-acum aminte cum, într-o frumoasa zi de vară ne-am întâlnit şi, cu toate că începuse să plouă am acceptat să ne plimbăm în parcul din apropiere.

Fiecare strop de ploaie ne apropia tot mai mult la fel cum se apropie fiecare picătură căzută din cer pe colbul de pe pământ. Acea ploaie era „mană cerească” pentru natură şi animale. Fiece strop de ploaie era absorbit cu repeziciune de lăcomia plantelor.

Toate acestea erau pentru noi!? Priveam cerul ce ne răcorea trupurile şi sufletele. Aşteptam cu nerăbdare această clipă când voi fi alături de el iar totul va fi de-o beatitudine desăvârşită. Ne-am oprit uşor în ploaie iar mainile mele i-au simţit căldura degetelor sale. Mă privea în ochi. În ochii lui vedeam lumina înflăcărată ce strălucea în ochii mei.

M-a luat în braţe. Ochii mei s-au închis şi i-am simţit parfumul, i-am atins trupul ud. Când am deschis ochii eram iar lângă el, pe o bancă, în parc: răsărise soarele. Fluturii zburau deasupra capetelor noastre iar păsările ciripeau vesele. Apăruse animale, iar un iepuraş s-a urcat speriat în braţele mele. Am tresărit. El îşi aplecase buzele de urechea mea şi-mi şoptea, încet, cuvinte frumoase. Am închis ochii când i-am simţit respiraţia.

I-am deschis după câteva secunde: parcul nostru se transformase într-un peisaj de toamnă: frunze multicolore coborau falnice pe umerii noştri. Noi stăteam lipiţi unul de altul. Auzeam susurul unui izvor iar frunzele de jos formau cel mai frumos covor, de-o culoare parcă nemaivăzută niciodată. L-am văzut atingându-mi mâinile. Am închis ochii. Totul începea să fie tot mai rece şi când am deschis ochii m-am trezit în vârful unui munte alb, plin de zăpadă albă ca florile din mai. El m-a luat în braţe şi m-a trântit în zăpadă. Totul era fermecător: flori de primăvară imi acopereau privirile. Tot ce vedeam era amestecat cu un frumos parfum de pimăvară, de căldură, de viaţă, de renaştere. Ne duceam spre casa mea. În faţa porţii l-am invitat în casă. În camera mea era un parfum de primăvară şi totul era impecabil. M-a sărutat. Am închis ochii şi…m-am trezit.

Era o dimineaţă călduroasă de vară, cu miros proaspăt de ploaie, cu ferestrele deschise şi păsări care ciripesc. El nu mai era însă încă îi simţeam parfumul…

Oh dear mama!

De ziua ta mamico, in dar ti-am adus inima…

Si crede-ma mamico, un dar mai frumos…nu se putea!

Am invatat de la tine mama sa fiu buna, zapacita si sa iubesc pe toata lumea.Am invatat ca pentru tine existam doar noi, copiii tai, am invatat sa-mi iubesc familia necontenit.

Daca pana acum doar tu simteai acea mandrie cand fiecare colega iti lauda copiii, ei bine, de putin timp, am invatat si eu cum e ca ceilalti sa-ti laude mama si sa-ti vorbeasca de dragostea cu care vorbesti in fiecare zi de noi…

Din prima clipa a vietii mi-ai fost alaturi, mi-ai zambit in clipele de cumpata, mi-ai vegheat cu atentie somnul.

Am ajuns acum cand sunt mare…cum zic unii, sunt cat tine. Cu toate astea sa stii draga mama ca te iubesc la fel de mult ca atunci cand eram mica. Te iubesc cum nu iubesc pe nimeni pe lumea asta.

Nu vreau sa scriu povesti, sa laud fara rost; voi aduce argumentele cele mai concrete dragostei mele pentru ea.

Ma alina cand mi-e greu, ma mangaie cand sufar, ma ingrijeste cand mi-e rau…

Poate asta e  obligatia de mama…insa mama face mai mult de atat.

Mama e…MAMA. Si o spun cu lacrimi in ochi. Mama imi sopteste ca ma iubeste, mama imi impleteste cozi (sau…imi impletea cand eram mai mica…), mama s-a luptat cu insasi viata pentru a-mi fi mie si fratelui meu bine. S-a luptat cu crudul adevar, cu banii, cu nevoile, cu totul…a facut totul pentru noi.

Sunt multumita. In plus, mama e cea care chiar ma asculta. Eu ii pot spune mamei orice mi se intampla, simt ca ma asculta, simt ca e exact o prietena. Mama nu ma cearta daca gresesc, mama nu ma bate daca fac prostii… mama imi zice cum e corect. Mama mi ofera sprijinul ei….si de fiecare data, are grija sa nu ne lipseasca nimic.

E mama. Dar, multi nu se pot lauda cu asta. Multi poate nici nu-si cunosc mama. Multe femei isi lasa copiii la maternitate…multe mame nu se-si asculta copiii cum o face mama. E trist lucrul acesta…

Simt ca orice fac pe lumea asta nu o fac numai pentur mine. O fac si pentru multumirea mamei mele si stiu cat e  de mandra cand am parte de un succes. Iar atunci cand am un esec, e sprijinul pe care nu trebuie sa-l cer, sunt aripile care ma ridica spre cer, e soarele care ma incalzeste cand deasupra mea sunt norii…

Mama e…zapacita. E la fel ca  mine. Asculta rock…(doar cand vrea sa sa fie zapacita ), ii place melodia ¨dear mama¨, si cand are momente de multumire ne canta ¨ḧa…mother fucker!¨.Ii place sa viziteze lumea si candva si-a dorit sa lucreze in domeniul medicinii.Acum lucreaza in acest domeniu, dar poate nu e  exact ceea ce si-ar fi dorit ea…

Mama mi-e draga. Nespus de draga. Poate pentru ca si-ar fi dat viata pentru noi, poate pentru ca imi zice in fiecare zi ca ne iubeste, poate pentru ca e zambetul meu de zi cu zi…

De ziua ei nu i-am luat flori, machiajuri, sau mai stiu eu ce. De ziua ei, de 8 martie, i-am luat si i-am facut o poza cu mine si fratele meu. E mandra de ea…o va duce la servici si, dupa cum zice ea, ne va certa cand nu o ascultam..

E mama, si o iubesc!:):*
Sanatate la toate mamele, la toate femeile, o primavara frumoasa si…bucurii!