Concert 30 noiembrie Galati

Cum? Sa lipsesc!? Eu…!?
Nuuu. Macar la concertele in aer liber sunt in primul rand. Sa va zic: 30 noiembrie, Sfantul Andrei, Sarbatorile Galatiului, etc… Orasul in sarbatoare(mai mult sau mai putin…deh, criza), noi liberi, s-a anuntat concert fain la casa de  cultura a sindicatelor.

Eu, normal, prezenta.

Ana-Maria Ferenz a fost cea care a  dat startul concertului. Sincer, nu am prins decat sfarsitul; destul sa-mi fac o parere vis-a-vis de felul prost in care canta si de fata urata ce-o are. Initial nici nu prea  stiam cine-i apoi a  cantat o melodie de  cand eram micaaaa si ascultam Demmo: “7 zile de 8 ori…asta seara; bla bla”.

Provincialii- au cantat dragut…pana si-au adus trupa de  moldoveni  in scopul de a-si promova noul album. Ce a  iesit…a iesit naspa tare pentru urechile noastre; a ascultatorilor(mai ales a  celor din primele randuri, de langa boxe). Era ceva…o acoperire intre sunete: care incerca sa-l acopere pe celalalt, etc… a fost chiar  aiurea tare cand au cantat.

Hi-q… mama maaamaaaaaaaaa au cantat…cum au cantat? Cred ca  bine. Au facut atmosfera, am cantat, dansat si distrat alaturi de  ei. Cand au cantat melodia “razna” ne-a filmat, au intrat pe scena in acordurile melodiei “buna dimineata”, au incercat sa  comunice cu publicul- au reusit…felicitari lor.

A urmat Delia…”draga” Delia. Ioi frate…aia n-a fost chemata sa cante efectiv ci  sa-si etaleze fundul(care zau ca  e super-ultra-mega bun si arata bine…) si are  freza  tare faina si moderna si e  blonda. Si a  zis o prostie, adica…a zis ca ne-am intalnit in piata … Anyway, nu ma pot exprima asupra felului in care  a cantat. Cert e  ca  nu am vazut pe nimeni dansand sau cantand(deh, are  melodii mult prea  necunoscute…) in schimb toti cereau sa  coboare de pe scena. (Ah, da, era imbracata cu niste pantaloni de i se  vedea jumatate din fund…cum naiba sa nu i se ceara sa coboare?).

A urmat o lalaiala marca “manele germane” (nu ma pot exprima…a fost ceva groaznic. Eu efectiv le aratam un deget in jos-in semn de dezaprobare, sa nu intelegeti gresit). Toata aceasta lalaiala si impartit cd-uri a durat pana la ora 22:00, timp in care destui oameni strigau “Voltaj! Voltaj!”

Dupa un foc frumos de  artificii a  urmat si voltaj… Clar, m-am dus la concert pentru ei, am cantat si tipat si zbenguit pentru ei, a fost foarte frumos-cel putin din punctul meu de vedere. Ne-au cantat din melodiile lor noi, ne-au cantat “vara trecuta”…m-am simtit extraordinar de  fericita si multumita ca i-am vazut si auzit.

Am facut un filmulet si niste poze. Spor la privit si…naspa de cei ce n-au vazut concertul

Visul unei nopti de toamna

Ea se  repezi brusc pe usa, trantind-o. In mijlocul intunericului nu era decat usa  sloboda…

Alerga cautandu-si fericirea. N-avea nimic fixat, insa putea fi sigura ca undeva se  regasea fericirea. Iesise  din casa in rochia sa  alba de  noapte si-n picioarele goale. Alerga, alerga, alerga…alerga iar  parul i-l strafulgera fiecare bataie a  vantului vrand parca sa-l opreasca  pentru el. Luase  cu ea  singurul lucru de  care ar  fi avut nevoie atunci: cartea sa  preferata. Isi luase  cartea si fugea… Se  oprise asezandu-se  pe nisipul ud. Tinea  cartea in mana, o privea, o deschidea, si chiar si la lumina lunii, in intuneric, ar fi putut recita cuvintele scrise in carte…o cititse de  atatea ori incat stia unde-i este locul fiecarei litere sau cuvant  …

Citind astfel, incepuse  sa  se lumineze…vantul inca  batea  aspru, valurile marii ii loveau tot mai puternic picioarele inghetate iar  soarele incepea a  se  ivi incet incet din intuneric.      

Vazuse de-atatea ori rasaritul, cerul acela ca pus pe jaratec nu i-a fost niciodata mai necunoscut ca acum. Se  strangea in brate privind cerul strain: norii plumburii purtati de  vantul aspru ascundea  lalelele de  foc pe care  ea  le privea  la fiecare inceput de  zi. Stia asta. Stia ca, daca  vantul ar  duce toti acei nori fantomatici, acelasi rasarit, acelasi iad de  flacari, aceleasi amintiri, acelasi tresariri si suspine ca  altadata vor reveni…

Se  simti dintr-o data singura  si parasita. Ar  fi vrut sa  izbeasca norii drept  in crestet, ar  fi vrut sa-si revada amintirile si clipele trecute dar nu reusi decat sa ingaime un suspin, isi ridica picioarele inghetate din apa rece si tulbura, luandu-si astfel la revedere pentru totdeauna de la prietena sa  marea.

Calcand nisipul isi aminti de  fierbinteala de  altadata, cum iubise  acest nisip, cum idolatriza dupa amiezile de vara, cum se  arunca in nisip ramanand nemiscata…

Incetul cu incetul si acesta ii devenea strain si oricat si-ar  fi dorit sa-l recupereze, stia ca  nu-l poate tine in loc. Fugi iar, simtind  frigul si vantul, tresarind la fiecare strop de  ploaie ce incepea a  veni tot mai des.

Inabusindu-si plansul inainta  grabita. Daduse  drumul cartii, singurei sale  amintiri, si fugi iar…

Alerga, alerga, alerga, iar  in urma sa  nu ramanea  decat o plaja pustie, o mare  rece, un nisip neprimitor si o carte deschisa a carei pagini erau date de  fiecare adiere a  vantului.

In urma sa ramane vara iar  inainte i se  infatiseaza  toamna…

Revedere

Buna ziua…

Bine ne-am regasit!

Pai, ar  cam trebui sa-mi cer  scuze ca  n-am mai scris(pentru acei putini sau multi care  ma citeau zilnic).

Ce sa  zic…vacanta am preferat sa  fie cam pe toate domeniile(inclusiv internet, mess, blog si etc). Scriu acum cu drag gandindu-ma la vacanta ce-a trecut. Comparand blogul de  “inainte” cu cel ce-l fac  acum pot zice cam asa:

• Am citit asa  cum am spus…am citit exact ce  mi-a picat la mana, dar nu am scris cate-un mini rezumat decat la una dintre  carti(deh, lenea…). Am facut noua categorie, “cititi, cititi, cititi!” dar  am pus doar un singur post. Vor mai veni si altele, promit.
• N-am reusit sa  ajung la mare. Cu tot dorul pe care l-am avut(si inca il mai am), n-am reusit sa-i surad soarelui si marii. Poate la anul.
• Am ajuns in Maramures, la Sapanta si-n Nordul Moldovei. A  fost genial, a  fost frumos, am vazut Cascada Cailor si Vatra Dornei si Manastirea  Putna si etc, etc etc… A  fost frumos!
• M-am roluit asa cum am promis, aproape in fiecare zi! )) Clar, cine a  fost in vacanta pe faleza m-a vazut sigur!
• Am fost la bazin, m-am bronzat(deja s-a dus saracul bronz…)
• Si, poate cel mai (ne)important, am si invatat! Am amestecat asa  frumusel distractiile cu invatatul si am iesit nu surmenata ci poate doar  foarte-extraordinar de  bine dispusa…

Asa s-a scurs  o vacanta, 3  luni, asa m-am distrat, asa  am uitat de  blog…

Acum am “revenit” cu gandul sa  scriu iar, sa-mi continui gandurile…mai ales ca  in timpul in care  au fost zile in sir cand eu nu m-am uitat pe blog, tot l-a citit cate cineva. Deci, e  de  admirat. Nu am de  ce  sa  renunt la cei peste 150 de  cititori ce  s-a  intamplat sa-i am in cate-o zi…

Bine ne-am regasit si spor mie mai departe la scris iar  voua la citit!

Clothilde

Pentru ca  in ultima vreme am continuat sa  numar cele cateva  zile si orele care le mai am de  petrecut  pana sa-mi vina “Clothilde”, si pentru ca  am tot scris statusuri peste statusuri, m-am gandit ca  n-ar  fi rau sa dau detalii. Sa  explic totusi cine-i Clothilde.

Mno, Clothilde  este nepotica  mea. Are un nume  frumos  tare de  tot, stiu (ideea e  ca  sta  in Franta si deci are nume  frantuzesc…eh…poveste luuunga).

In fine, e  nepoata dupa  vara. Dar eu o adoooooor :X.

Ultima oara cand  am vazut-o a  fost asta  primavara(de  fapt, daca  ma  gandesc  mai bine era  iarna…chiar foarte iarna ). Acum are…2  ani si 2 luni. Asta iarna  zicea  bau…acum a  invatat sa  mai vorbeasca(in mintea  ei e  probabil un amalgam total cu cele 2  limbi-plus  portugheza  pe care o vorbesc  vecinii ei). Poceste vorbitul tare de  tot(ba  moi, ba copii ba maman ba tata)…

Deci…sunt  fericita. Adica, cam ard  de  nerabdare sa  o vad  iar. Sa  o apuc  de  falcutee (deja  sunt  o matusa gen matusile  din desenele animate) si sa  o iubeesc.

Si, ca  sa  va  arat cat e  de  dulce(si sa-mi dati dreptate ) va  pun cateva  poze  cu domnisoara.

Oare mai are vreun rost sa  spun ca  e  adorabila?

Campusul Cuza

Dragi cuzisti, viitori cuzisti si fosti cuzisti…

Am placerea( sau nu) de  a  va anunta-din surse  proprii- ca, daca  e  careva  printre  noi care  avea  speranta ca macar un an il vom prinde  si noi si campusul care se  construieste de  cativa ani buni in tiglina, in locul scolii 7, ei bine…va anunt ca inceputul acestei vacante ne-a  adus o veste proasta: campusul cuza  nu se  mai construieste, constructia s-a  incheiat, ca  urmare  a  faptului ca  nu exista banuti pentru a  se  continua.

Totusi, cladirea  veche a  liceului e  foarte probabil ca  in curand sa  fie cumparata de  la evrei si restabilizata…cu putin efort  din partea  noastra. Cred ca  unii dintre  voi au fost anuntati ca trebuie sa  platiti pentru a  pune parchet si etc.

Totusi, eu una  consider ca  “ajutor” inseamna si pastrarea a  ceea ce  deja avem in liceu.

Mie una nu-mi pare  rau ca  nu ne  schimba locatia/liceul/cladirea pentru ca…mi-e draga cladirea asta veche… E  ca si cum as  veni la  un batran care ma  invata si care a  cunoscut n si n generatii inaintea  mea… e  ca  si cum toate acele generatii sunt langa mine.  Cladirea liceului e  frumoasa, nu vad de  ce  n-ar  fi. Poate daca va  fi rearanjata si pastrata va  fi cu mult mai frumoasa decat in prezent.

PS: floricelele din fata  liceului, cele plantate de  fosta 9 A sunt si acum inflorite si foarte frumoase…

PPS: Spera  cineva la  o oglinda  in wc-ul interior  din viitorul liceu? (probabil intr-o alta viata…. )

Ultimul vals al Matildei (Tamara McKinley)

Dupa cum v-am promis, am facut categorie noua, speciala pentru carti.

Prima carte citita in vacanta asta este “Ultimul vals  al Matildei”(bestseller international ). Dintre  personajele acestui roman pot sa  amintesc  urmatorii:

Familia O’Conner:

Patrick(tatal)

Matilda(fiica)

Mary(mama)

Mervyn Thomas(sotul Matildei)

Dupa moartea lui Mervyn Matilda  se  casatoreste cu Finn, care, din pacate, era  chiar  fiul acesteia.

Familia Squires:

Ethan(tatal)

Helen(mama)

Charlie, Andrew, Billy-copiii.

Brett+Jenny =sot si sotie

Diana-prietena lui Jenny

Din familia lui Brett: John, Gil, Davey-frati

Vecini- Tom si April(sot si sotie )

Locatie: Churinga si Sydney.

Actiunea  romanului incepe cu prezentarea  personajului principal-Matilda. Fiica lui Mary(femeie puternica si gospodina) si a  lui Mervyn(un betiv si tot tacamul…). Mama sa  murise si in urma sa  nu-i “ramanea” decat o mare batalie de  dus mai departe. Vecinii sai, familia Ethan, din stramosi isi doreau sa  ia aceasta ferma- Churinga. Pe  langa asta, tatal ei  bea  in continuare toti banii pe care-i facea  din ferma iar in unele seri o batea. Intr-o seara, mort  de  bautura, in urma unei certe zdravene cu Matilda, i se  parea  ca-si vede fosta sotie in fata si asa  a ajuns sa  o violeze  pe Matilda.

Un citat:
” Plecase- dar acolo, pe saltea ramasese urma ticalosiei lui: ca  un trandafir  salbatic, sangele inflorise pe fata saltelei lasand  sa se  imprastie petale pe asternut si pe ceea ce  mai ramasese din camasa  ei de  noapte”

In urma violului, Mervyn, gandind ca se  va face de  rusine in fata vecinilor(tinea  mult la “onoarea” sa, pe care, din pacate, nu prea  o avea…) a  preferat sa  fuga in urma sa(dis-de-dimineata aceasta a  plecat de-acasa…)
un alt  citat:

“Groaza  il cuprinse ca o camasa de  gheata si atunci grabi pasul. Trebuia sa o gaseasca-si cat mai degraba.

Cateva clipe mai tarziu se apropia de  pasunea  ingradita din spatele casei, cu saua si fraul in mana, ducand  in spate o alta traista cu apa. Era speriat si furios in acelasi timp. Daca Matilda ajungea fie la Wilga, fie la Kurrajang, atunci viata lui la Churingua se  va ispravi. Vorbele aruncate in viteza  si minciunile nu avea  cum sa-l mai salveze  si de  data asta”.

” Convins ca  nu facuse  nimic rau, isi dadu palaria pe spate  si se  uita in zare. Trebuia neaparat sa  o gaseasca. Nimeni nu trebuia sa  afle ce s-a intamplat. Nimeni nu ar  intelege. In plus, nici nu era  treaba altcuiva”

Dupa acest tablou, este prezentata viata lui Jenny, o tanara vaduva din Sydney. Afla de  la judecatori ca  sotul acesteia ii lasa  ca  mostenire  o ferma undeva departe si la sfatul Dianei, cea  mai buna prietena a  sa, hotaraste sa  se  duca  acolo. Aici il cunoaste pe Brett(si ca o prezentare… )
” …era  gol pana la brau. Umerii largi si pieptul puternic stralucea de  sudoare in lumina fierbinte  a soarelui. Coapsele lui zvelte erau stranse in pantaloni albi, iar de  data asta nu mai purta palaria de  care  nu se  despartea niciodata. Bucle  negre si dese  ii acopereau in neoranduiala fruntea  si ceafa, reflectand straluciri negre-albastrui de  fiecare data cand se  misca.”

Incepe sa  se  indragosteasca  de  el, acesta “indragostit” fiind de  pamantul sau pe care locuia. Cu cat statea  mai mult in casa , Jenny descoperea  tot mai multe  lucruri; intr-o zi a gasit niste jurnale(erau jurnalele Matildei-imediat ce a  ajuns acasa, dupa urmarirea+violul prezentat in primele 2  capitole) pe care s-a apucat cu interes sa  le citeasca. I-a  “citit” viata intreaga si chinuita  a Matildei…

In urma violului ea  nu-l mai suporta pe “tatal” ei. Intr-o zi chiar  a  incercat sa-l omoare dar  nu a reusit. Totusi, rugaciunile probabil i-au fost ascultate. Intr-o seara au venit 2  vecini de-ai ei si l-au adus…mort. Bause  si din cauza  furtunii a  cazut  undeva si a  murit. In urma mortii tatalui ei Matilda  a ramas  cu un copil in pantece si cu foarte putini bani.

Si, pentru a  mai da aici un citat va voi spune ca  Matilda, ramanand  singura  a incercat sa  se  descurce  singura insa nnu a  reusit. Totusi, nu a  ramas  o salbatica si a  acceptat ajutorul celor din jur…cand a  venit. Totusi, vecinii, “prietenii” si toti ceilalti nu cautau absolut nimic, nu vroiau sa-i ofere cu drag ajutorul lor.

“Lacrimile i se  uscara brusc. O cuprinse  o furie oarba pe propia-i slabiciune. Era ultima oara cand isi mai punea  nadejdea in cineva, isi jura ea. Se  descurcase singura pana acum-asa ca va gasi si mai departe puterea de  a  continua.”

Copilul pe care l-a nascut, l-a considerat mort  pana la sfarsitul romanului deoarece vecina care a  ajutat-o sa  nasca  i-a spus ca  i-a murit copilul la nastere. Plina de  deznadejde, Matilda  nu-si dorea decat ceea ce  era mai bun pentru copilul ei:
“O sa  supravietuiesc si acum, asa  cum am facut mereu. Dar intr-o zi promit ca-ti voi pune la cap o piatra de  mormant asa cum se  cuvine”

Un citat care mie personal mi-a placut: “Serpi sunt peste tot numai ca  nu toti se  tarasc  pe burta.”

Portret Brett:
“Avea  un slip negru ce  ii punea  in evidenta picioarele musculoase, fermitatea abdomenului si pieptul lat, adevarata intruchipare a  perfectiunii.”

“Buclele lui negre pareau de  un albastru intunecat”.

Intre  timp Matilda  gasi in April si sotul acesteia 2  prieteni de  nadejde. Incepuse  razboiul iar  Tom impreuna cu cei 2  baieti au plecat in razboi. Suferinta era  mare pentru ca Matilda  locuia acum cu April pentru a  o ajuta cu oile si gospodaria…

“O orbira lacrimile cand se  gandi la cei 2  baieti pe care ii iubise de  parca ar  fi fost copiii ei si la tatal lor, care  ii fusese apropiat ca  un frate.”

“Ce-o sa  faca April fara sot!? Spuneti-mi, parinte, Dumnezeul acela la care  tineti atat de  mult are  si pentru asta un raspuns?”

” Se  intreba unde  se  afla Dumnezeul lui atunci cand  o violase  Mervyn. Unde  fusese cand Davey, Sean si Tom avusesera nevoie de  ajutorul Lui? La ce  bun un Dumnezeu daca femei ca  April trebuie sa  piarda 2  fii si un sot ca sa satisfaca dorinta de  lupta a  unui general fara nume, fara chip?”

Cei 3 au murit in razboi iar  April a  hotarat sa  plece la niste rude  din partea sotului, lasandui drept rasplata lui Matilda  ferma si oile sale. Ramasa  singura din nou, Matilda  se  chinuia sa-si pastreze ferma sa deoarece vecinii, familia Squires, isi doreau foarte mult sa-i ia ferma cu orice  pret.

S-a gandit sa vanda ferma si sa-i ofere banii tot lui April. Ferma a  fost cumparata de  un baiat, Finn. Acesta era  chiar fiul ei dar  ea  nu stia asta. A  ajuns sa  se  indragosteasca  de Finn si s-a produs  pentru a 2a  oara incestul:

“Finn ii saruta gatul si adanciturile de  la baza. Mainile lui o mangaiau, trezind in ea  dorinte adanci, iar cand rochia ii aluneca la picioare, Matilda isi arcui spatele si se  abandona mangaierilor.”

In orice  caz, mai e  de  povestit dar ma opresc  cam pe aici.Ideea e  ca  Jenny se  indragosteste de  Brett(am mai spus )si la sfarsitul romanului ei vor deveni iubiti si vor ramane amandoi la ferma.

si sa  mai pun inca 2  citate:

“Cel dintai barbat ii zice  primei femei: “Calatoresti singura?” Iar  prima femeie ii raspunse: “Da.” Si atunci cel dintai barbat o lua de  mana: “Tu vei fi sotia mea  si vom merge impreuna…” “

“Este ultimul vals draga mea. Doar pentru tine.” (adresat, imaginativ, Matildei de  catre Jenny)

Planuri de vacanta

Pentru ca in sfarsit a  venit si mult asteptata vara, am de  gand sa-mi organizez  timpul intr-un mod placut- si sper  eu, sa respect planul…

Mno…acum, ca tot a  trecut scoala am de  gand sa  ma distrez. Ia sa  vedem ce pot sa  fac intr-un interval de  3  luni pe care le am la dispozitie si care mi se  par mai mult decat suficiente.

Si… facem cam asa:

• Citesc. Am sa ma mut cu totul la biblioteca. Am de  gand sa  citesc  cate o carte pe saptamana(chiar si mai mult… dar daca  sunt carti care nu ma prea  atrag le cam termin intr-o saptamana- ma lalaiesc  la ele pana cand nu mai pot). Si, ca sa  “demonstrez” am sa  fac  un fel de  “rezumat” aici, pe blog. Am sa  bag o categorie noua(ceva  gen “portie de  cultura”) si in felul acesta…poate vor citi si cititorii mei macar o carte din cele pe care le voi povesti.
• Merg la mareeeeeeeeee!!!! Macar un weekend il am programat pentru mare. Si pt bronz. A da, aici, ca  tot veni vorba de  bronz, il mai “accentuez” si la Galati, cand mai merg la bazin(doar nu intru in apa )
• Cica anul asta ajung la Sapanta. Astept sa  vad Maramuresul, cimitirul “buna vestire” si tot ce  mai e  “atragator” p-acolo.
• Concertul Depeche Mode- a  fost doar amanat nu si anulat. Mai am biletele inca, deci…o zi sunt “a lor”.
• Role. Faleza. Colegi.Distractii. Asta am sa fac  cam in fiecare zi. Sau de  cel putin 5  ori pe saptamana. Plus ca probabil voi alerga dimineata pe faleza. Asta daca  se  trezeste colega-mea (lool)
• Da, bine, am sa invat ori accesul ori power pointul ori alt  program office la care dau examen. Adica ECDL-urile.
• Am sa  fac muuulte “pages”- deja am facut 3  pagini la engleza (asta din tema de  vacanta…)
• Pe 5  septembrie am sa ma duc la scoala…
• Am sa  fac  probabil voluntariat la Biblioteca ceva timp…macar sa-mi omor timpul
• Daca gasesc sa  impart pliante-am s-o fac.
• Am sa  merg la bazin sa  ma bronzez cat mai des.

• Pe 23  iulie am “intalnire” cu toti colegii. Atunci  sa  vedem noi, “viata”.

In consecinta, cred ca am destule de  facut  si sper sa  le fac  pe toate. Daca nu, avem de  “rezerva” noptile.

Concert Galati 1 iunie

In cinstea  copilariei s-a  dat un “mega-concert” sambata, 30 mai, pe stadionul Mittal. Dupa un concurs de  miss si mister copilarie, a  urmat concertul.

Invitatii concertului au fost Andreea Balan si Smiley.

Dupa 6  ani in care  nu ne-a mai vizitat, prima care  a  urcat pe scena galateana a  fost Andreea Balan.

Dupa cum am promis de p-acasa, dupa cam prima  melodie a Andreei, am ajuns in primul rand. Exact langa scena(ei bine, cu vreo 3  m departare).

Acum, comentarii privind  lalaiala pe care ne-a tras-o Andreea nu prea  am sa  fac. Asa, nu prea mi-a placut niciodata Andreea(bine, poate in trupa Andre mi-a placut) pentru ca are o voce  chitaita rau, e  “alintata”- adica are  niste fite dintr-alea  de  copil nebatut de  multe ori cand e  in fata camerelor de  filmat si ca  sa  puna  capac  e al naibii de  slaba(bine, asta nu se  pune, deh, fiecare cum l-a dat Dumnezeu).

Asa…si dupa fiecare lalaiala pe care o tragea se mai ducea la o fetiscana dintre cele 3  de  pe scena  si-i mai ridica putin fusta(de  parca  nu erau destul de  scurte “fustele” alea). Si dra Andreea avea  o problema cu “maini-pantaloni-baieti”. Adica, chiar toate “divele” Romaniei isi inchipuie ca  toti baietasii romani se-apuca sa moara de  cat de  “bune” sunt ele!? Hai las-o moarta.

A urmat chemarea lui Petrisor, care sincera sa  fiu, mi se  pare  un baiat tare simtit si e  si frumusel(Dar tre’ sa  recunosc ca, atunci cand ea  zicea: “da’ voi nu simtiti ca  lipseste cineva de  langa mine” iar  droaia de  copii de  6-7  ani incepeau sa  tipe “Smileyy…” ma  bufnea  rasul. Iar ea  saraca, il chema pe Petrisor.) A  urmat o  convorbire intre  noi si ea, cum ca  Petrisor NU a  scapat-o in cap(de  aia saraca e  asa  de  dusa  nu!?) si pana la urma si-a continuat “prestatia”.

Felul in care era  imbracata…nu prea  stiu ce  sa  spun. La inceput a  aparut exact ca o “mireasa” imbracata toata in negru: palarie, rochie lunga(care era al naibii de  frumoasa), cizme lungi, manusi. Acum pe bune, arata bine in rochie(poate mult prea  slaba in jurul taliei) dar  nu i se  potrivea. ea cu “Da-mi nopti de vara fierbinti” si cu o rochie neagra…nu se  potriveau. Numai bine ca dupa prima melodie s-a dezbracat, ajungand si ea  la fel ca  cele 3  domnisoare. Adica imbracata ca  o fusta dintr-aia super-ultra-mega-scurta, chiloti(ma, trebuie neaparat sa  precizez  ca  avea  chiloti, nu de  alta, da  ni i-a tot aratat) si o bluza  cam sclipicioasa.

Ha, mie mi-a placut melodia “nopti de  vara” si am cantat cu drag…

Apoi a  urmat… Smiley. Dupa lungi(de  fapt, foarte lungi) asteptari, l-am vazut. E atat de  frumos…si ma rog, canta bine, a  avut o prestatie imaculata(daca  ar  fi fost de  la inceput boxele date mai incet)…

A  inceput cu melodia “cu un pas  inainte”, mai tarziu ne-a zis o “poveste” despre ce  noroc avea  el in dragoste (ei, stiu si eu ca  minte, cel putin in partea in care  a  ajuns si el mare)

A zis ca urmeaza  o balada, despre el, despre  dragoste, despre cand era  el baiat(nu ca  acum n-ar  fi tot baiat) si cum in clasa a  7a se uita dupa fete de  varsta lui si ele se  uitau dupa baiatii de-a 8a, ajunge intr-a  8a, fetele cu privirile la cei de liceu, la liceu fetelor li se  scurg  ochii dupa cei de facultate si, cand in sfarsit ajunge si el la facultate, fetele se  uita dupa unul cu-n BMW. apoi a  urmat intrebarea: “e  cineva cu BMW  aici?” SI normal, copilandri de 16-18 ani au ridicat mana iar  smiley “le-a  inchis gura” : “Eii..multi dintre  voi n-aveti nici permis. Daca era asa, erati in BMW  acum…”. Si a  urmat melodia SO COLD, iar atunci cand  canta “She’s a….” astepta  continuarea de la noi, in orice caz, mie mi s-a parut perfect. Am tipat/dansat/zbantuit si de  toate pana cand a  inceput ploaia, iar  in timpul ploii parca era  si mai frumos.Toate tantele care  erau infata cu copii au plecat acasa si am ramas  mai putini si Smiley canta si curgeau siroaie, si Smiley canta si cantam si noi si…a  zis ca  pleaca si…ne-am dus  acasa si…am adormit si…ne-am trezit cu vocea  ragusita (cel putin in cazul meu ).

Ce sa  zic, partea a doua(adica  Smiley) a  concertului a  fost geniala. Am tipat pana cand n-am mai putut…

PS: aici se  cam termina viziunea mea  asupra  concertului si in incheiere dedic asa… frumos, cateva versuri:

“

She’s a bitch
She thinks I’m rich
But I’m a lonely motherfucker
Love is all I have to preach
Now I know
She’s a how
‘Cause she left me for another
Old enough to be her father”

…si fara BMW-uri

Romania…atunci si acum

As incepe in primul rand cu cateva intrebari.
1. Ne cunoastem adevaratele valori ale tarii?
2. Reprezinta Romania cea mai de  jos scara a omenirii?
3. Conteaza pentru noi sa  stim sa  fim oameni culti, intelepti si atenti cu tot ceea ce  e  in jurul nostru?
4. Cum putem remedia situatia in care suntem acum?

“Ce-am avut si ce-am pierdut?” E dar o intrebare retorica…am avut intai si-ntai un Alexandru Ioan Cuza, un Mihail Kogalniceanu, un Mihai Eminescu si un Alecsandri. Acum am ramas cu un Basescu, un Tariceanu si un Mircea Badea…
Adevaratele valori ale tarii sunt cele de la care chiar avem ceva de invatat. Am avut un Cuza care a  infiintat Marea Unire, un Kogalniceanu care a  luptat pentru baza politicii tarii, un Eminescu care a  ramas”Luceafarul Romaniei”. Din pacate, adevaratele “personalitati” ale tarii, au fost, in primul rand, simpli oameni, ca  mai tarziu sa se auda de  ei in stanga si-n dreapta, sa  fie desconsiderati, si abia dupa ce au plecat,sa-si duca somnul de veci, romanii le-au descoperit adevarata valoare, adevaratele ganduri, trairi si simtiri ale fiecaruia.
Consider ca, primul defect al romanilor, al Romaniei, este ca ne-am obisnuit sa  traim in sentimente de  invidie si, daca noua ne merge rau, “sa moara si capra vecinului”. Nu-i adevarat, trebuie sa  stim sa  ne bucuram cand ceilalti au fost in stare sa faca ceva, cand au facut un lucru bun tarii, omenirii.
In prima faza, suntem oameni “mari”, dar recunoscuti de putini. Asa se-ntampla mereu. Au fost atatia oameni in razboi, in Irak si unde au mai fost ei…si, abia dupa ce  au murit, au fost declarati nu-stiu-ce-fel-de-oameni.
In zadar recunoastem “talentele” cuiva abia dupa ce  moare… e  tarziu pentru sufletele inecate in amaraciune ale bietilor”romani”.
De ex:
Ionescu, viseaza sa  fie un mare gimnast. Situatie financiara nu prea are, insa reuseste cu mare chin sa-si implineasca, partial visul. Ajunge la competitii internationale, ajunge sa ia un premiu, 2, 3 … familia, prietenii si antrenorul sau il considera “om mare”. Il felicita, incearca sa-l ajute pe mai departe…
Vine dupa putin timp cu o diploma “uriasa”. Locul 1 la un concurs foarte impresionant. Aici, incep barfele, aici incepe sa  vina rautatea oamenilor, incep sa-l vorbeasca de rau…insa el isi vede in continuare de  treaba. Totusi, daca cineva intreaba pe strada un om daca stie cine e Ionescu, toti dau din cap ca  nu.
si…intr-un accident stupid, Ionescu moare…mare forfota mare in Romania, chemat televiziune, primar, presedinte. I se  dau rudelor bani(foarte multi!) pentru inmormantare. I se  acorda o cheie de  aur a  orasului(sau alt lucru in genul, pentru “munca depusa”). Si asa…1 saptamana auzim al teveu numai despre moartea, stupida, ce-i drept, a lui Ionescu.Si dupa o saptamana, 2…3…apele se  linistesc, il uitam cu totii pe Ionescu, familia ramane indurerata, mahnita chiar, iar Ionel, se  zvarcoleste in sicriu, de  ciuda ca atunci cand a  avut nevoie, nimeni nu i-a intins o mana de  ajutor iar acum toti ii ofera averi, de care nu are nevoie…
Acestea fiind spuse, e  oare neaparata nevoie ca mai intai sa murim si apoi sa  fim si noi remarcati, sa  ni se  acorde atentia de  care avem nevoie!? Oare nu-i mai frumos, ca  toti aia care fac un bine Romania, care au fost in stare de  ceva, sa  fie considerati de lumea din jur, adevaratele personalitati ale Romaniei!?

Deci, raspunsul la prima inrtebare: ” Ne cunoastem adevaratele valori ale tarii?” este NU. Nu ne cunoastem valorile tarii, poate doar fostele valori ale tarii!

In muzica de  exemplu…l-am avut pe George Enescu…si acum il avem de  domnul Gutza.
Bineinteles, noi, suntem mari intelepti si zicem: “vai..cocalari si pitzipoance, care asculta manele si etc…”
Poi, eu consider ca  degeaba te umfli in pene si zici “aia e  pitzipoanca” daca tu insuti nu ai cunostinte generale despre un compozitor/muzician, etc roman si vorbesti de manelisti.E ca si cum tu ai fi atent doar la ceea ce se vorbeste despre tiganii aia si nu incerci sa aduni informatii despre adevaratele valori ale noastre.

Pentru ca  da, eu una consider ca avem valori si personalitati in Romania!
Chiar si acum…avem doctori(care, din cauza “proastei recmale” se duc in tari straine sa lucreze.) Cum sa-ti mai vina sa  lucrezi in Romania ca  doctor, cand aici toti doctorii sunt desconsiderati, cum ca  iau mita si etc? Cum sa ramai in Romania cand ai un salariu prost si cand vezi politicienii cum nu stiu sa-si traga banii in conturile lor, deja burdusite cu n milioane de lei.
De ex:
Am citit zilele astea cum ca  nu li se mai acorda elevilor saraci bursa. Li se iau banii, pentru ca  in Romania e  criza. Si cum sa se imbogateasca Romania, cum sa  se ridice in picioare Romania, cu cei 200 de lei pe luna pe care ii primeste un elev… ?
Plus ca  marea majoritate a elevilor care sunt saraci si chiar au nevoie de  acesti bani, sunt elevi buni, care invata la licee din oras si care se trudesc sa  “ajunga oameni”. Parintii, cum sunt la tara, inconstienti de  ceea ce  inseamna acum o scola, ii zic copilului lor sa nu se  mai duca la scoala, sa  treaca la arat pamantul. Si..s-a mai dus un vis…s-a mai dus o posibila valoare a  romaniei.Pentru ca, in general saracii, care totusi stiu prin cate au trecut pana la varf, muncesc din greu, pentru binele tuturor, nu doar gandindu-se la ei.

Deci, aici avem raspunsul intrebarii 2…“Conteaza pentru noi sa  stim sa  fim oameni culti, intelepti si atenti cu tot ceea ce  e  in jurul nostru?”]
Da, conteaza…chiar foarte mult. Daca noi am sti sa  ne valorificam ce-i bun in tara, daca am fi mai atenti, daca am face reclama lucrurilor pozitive si nu celor de  nimic, am fi o tara, mai de  varf.
In turism…suntem total pe-afara!
Ne vindem tara, ne vindem tot…pentru nimic!
Refuzam sa  mai muncim putin, si preferam sa  ne luam niste bani, asa…degeaba.
Cum sunt cu statiunile de la mare.Candva aveam drept “vizitatori” o multime de straini. Veneau italieni, bulgari, turci si altii la noi, pe malul Marii Negre. Acum, suntem “tari” noi. Avem preturi ridicate peste poate, preturi ridicate peste venitul minim pe economii al unui roman. Bulgaria, “Nisipirile” bulgarilor, ne fac cu ochiul. Acum, trecem mai usor granita, deci ne putem bucura foarte bine de o vacanta “pe cinste” fara sa  dam atatia bani. Baieti destepti, bulgarii scad preturile, fac oferte, si…toti romanii se  duc acolo. Iar malul Marii Negre ramane…nu gol, ca  mai sunt si dintr-aia care arunca  cu banii furati in stanga si-n dreapta, dar aproape gol.
De ex:
Eu am parintii mai…nu stiu cum…nu adora marea. Eu si fratele meu, iubim marea-cu toate ca  n-am fost decat o data, bine fratemiu de  2  ori.
Intr-un alt colt, sta familia finilor mei. Finamea, uraste soarele si marea…Finii(sotul plus baiatul) iubesc marea.
Astfel, asta vara am fost (eu, fratemiu si cei 2  fini-eram cu totii ceva gen tatal cu 3  copii) la mare. Am stat 2  nopti… am platit uimitor de mult,  si ne-am distrat…pe naiba!
In 3  zile am ajuns si fara bani… =)).
Anul asta am hotarat ca  ne ducem in Bulgaria. Cum sa  nu te  duci, cand la nisipuri, la hotel de  4 stele(parca), camera cu 3 paturi, platesti 100 de  euro(4 zile, all inclusive).
Poi, noi 100 de euro(asta vara, peste 100 de  euro) am platit pentru 2  nopti cazare la mare. Nu mancare, nu hotel de  4  stele.

Alt exemplu, in cazul economiei…

Avem combinatul din Galati(cel mai mare din Europa…sau al doilea). “Seful” puturos din fire, a hotarat ca  daca tot e  nevoie de incarcatura noua: personal nou, aparatura, etc, mai bine il vinde. Si asa…l-a vandut. Inconstient ca daca l-ar fi pastrat si reparat, sau ar fi adus aparatura noua, sau ce  mai era nevoie, l-ar fi facut de  nota 10, ar fi primit bani(probabil chiar cu mult mai multi decat a primit cand l-a vandut).
Indianul, a tinut combinatul pana cand…s-a dus…bani n-a bagat in el, l-a lasat asa, de  Doamne-ajuta. Si…s-a dus si ala…s-a hotarat sa inchida Combinatul. Combinatul in care lucreaza peste 23% din populatia Galatiului si care ar fi putut aduce Romaniei nu numai faima(pentru marimea combinatului) ci si bani…
Acum…sindicalistii, presedintele si toti ceilalti se lupta cu Indianul sa  nu intre in somaj toti romanii ce  lucreaza in combinat…

Raspunsul pentru intrebarea 2: Reprezinta Romania cea mai de  jos scara a omenirii? este…NU.
Poi, avem o tara atat de  frumoasa, cu oameni cu atata importanta, cu atatea lucruri care in alte tari nu sunt. (pestera Ursilor, un relief variat, Brancusi, Eminesu, Costel Busuioc, avem case mult mai “puternic” construite in comparatie cu Iatlia. Poi, la un cutremur, in Italia se duc naibii blocurile cum s-au dus la noi in 77…sau cand a  fost cutremurul ala..)

Avem si lucruri bune si lucruri rele in tara. La fel ca  orinde, la fel ca  o padure care nu poate avea nicio uscaciune. Si in Italia exista tiganii, si in Spania se  omara aia, si in Franta sunt corupti…oriunde avem si uscaciuni. Ce sa  mai comentam de America, unde, ca  profesor te duci la scoala, da’ nu se  stie daca te intorci la fel de  intreg-din punct de  vedere psihic- decat atunci cand ai plecat).
Consider ca, daca vrem o tara mai frumoasa trebuie sa  ne gandim in primul rand pozitiv(deh, nu-i raul chiar atat de  rau) iar apoi, trebuie sa  invatam sa  fim oameni. Trebuie sa  nu ne zicem in gand: “ei.,..si daca eu pun o hartie la gunoi, asta chiar o sa  faca tara mai frumoasa!?”- trebuie sa  facem si nu doar sa  spunem. Ideea e ca, daca cineva te vede ca  esti om sanatos la cap, ca  faci un lucru bun, vor face si ei…
Cum atractia la rau e  mare, de  ce  n-ar fi si atractia la bine la fel de  mare?
Gandesc pozitiv, Asa este. Poate nu doar pentru ca  sunt doar o adolescenta care inca nu a  vazut ce  inseamna a nu sti ce  sa pui de mancare pe masa, inca nu am vazut cum e atunci cand toti isi bat joc de  tine la serviciu…pur si simplu, cred in binele acesta pentru ca, pana la urma Romania nu e pe ultimul loc in inima mea (din contra, il ocupa pe primul!), pentru ca am incredere in mine si stiu ca  vreau sa fac un bine tarii, pentru ca sunt atatia care se  lupta pentru mine(familia de  ex…), pentru ca stiu ca daca iti impui punctul de  vedere ai sa  scoti pe cineva din somnul profund in care se afla si-ti va raspunde  cineva afirmativ…
dar….cel mai mult si mai mult, consider ca daca tot atata Romania e  cel mai jos, si etc…daca chiar ar fi fost asa, poi, inseamna ca  noi nu am fi evoluat niciodata, nu am fi avut intenet, nu am fi avut lumina, nu am fi facut inca niciunul scoala, nu am fi avut nimic…efectiv, am fi fost la fel de  egali cu 0 ca  atunci cand a inceput sa  evolueze intreaga lume.
Deci, trezirea, inca mai putem spera, inca mai putem face un bine Romaniei!
Avem valori, iar una dintre ele poti fi chiar tu…urmandu-ti visul si renuntand  la a-ti desconsidera propria mama, tara ta..Romania.

…raspunsul intrebarii 4(mai sus ) Cum putem remedia situatia in care suntem acum?

Romania,te iubesc!

Romanţa unei iubiri

Luni e  prima noastra zi de iubire,

Marti si miercuri iarasi e  nebunie…

Pana vineri vom afla ce  e bine

Iar in weekend eu…

Te aleg tot pe tine! :X (Activ-zile cu tine)

Iubirea nu va pieri niciodată. S-a muncit atâta pentru a-i descoperi adevăratul sens, adevărata definiţie. Dragostea s-a scris, s-a pictat, s-a dansat…s-au făcut atâtea lucruri în cinstea iubirii încât toate acestea au devenit amalgam în minţile tuturor. Totuşi nimeni nu a aflat sau a  dat definiţia corectă sentimentului numit iubire, sentimentului care uneşte oamenii, îi transformă în adevăraţi magicieni, care alungă fiecare lacrimă sau motiv de  tristeţe din inimile oamenilor, care înalţă spre ceruri sentimente triumfătoare.

Dragostea este aceeaşi pentru toţi însă, cu toate aceste definiţii pe care le-a primit din partea tuturor, am ajuns sş credem că dragostea este un sentiment unic pentru fiecare persoană care îl trăieşte. Iubirea este unică, este absolut ireductibilă, ea nu se mai repetă. Dragostea în sufletul unei femei e ca o scânteie ascunsă în cenuşă, nu totdeauna descoperită, un vis de  dominaţie, dar şi de supunere, e o dorinţă de amabilă convorbire şi un adăpost într-un pustiu.

Dragostea poate despărţi o mare în două, poate învinge munţii, poate traversa păduri, te  face să simţi că prinzi aripi şi te  ajută să depaşeşti furtuni…

Iubirea va naşte o lume nouă, fără dezastre şi nefericire, o lume paradisiacă în care noi vom da naştere unor alte suflete, în care noi vom da  definiţia corectă iubirii, în care noi vom juca rolul propriului joc.

Iubirea a fost, este şi va rămâne probabil cel mai controversat sentiment, cel mai profunt şi cel mai desăvârşit. Cu toate definiţiile sale primite de  la cercetători, dragostea va fi cu siguranţă alta trecând de la o persoană la alta.

Dragostea nu e  păcat, e  iertare, nu e  întuneric, e lumină, nici întristare, ci fericire, dar dacă ştii s-o găseşti, vei descoperi toate sentimentele pe care le-ai căutat întreaga viaţă, puse într-unul singur.La final pot spune că dragostea este sentimenul tinereţii trăit în orice clipă a vieţii, este sentimentul care fac oamenii mai buni, mai fericiţi, este sentimentul prin care orice bătrân işi regăseşte tinereţea iar sărutul este faptul concret prin care îndrăgostiţii işi arată dragostea unul faţă de altul.
Dragostea va rămâne probabil sentimentul cel mai cunoscut şi trăit în lume, în orice timp şi epocă. Cândva oamenii se iubeau în peşteri, au urmat pădurile, casele, blocurile, vilele, hotelurile iar acum oamenii se iubesc oriunde, oricând: începând cu metrourile şi terminând cu cele mai trăznite locuri…

Iubirea este o temă inepuizabilă şi oricât s-ar scrie despre iubire, mai rămân încă multe de scris. De aceea noii scriitori, viitoarele nume sonore continuă să scrie despre dragoste, sub alte forme, sub alte titluri, descriind noi trăiri. Iubirea este şi va rămâne tema fundamentală a literaturii tuturor prezentului, trecutului şi viitorului.

In dragoste cei doi sarmani indragostiti stau o clipă tăcuţi şi-şi mistuie chinurile bune ori rele ,gândurile lor rămân aceleaşi şi se inţeleg atât de bine şi-n bucuriile lăuntrice ca şi-n durerile cele mai ascunse.

Epilog: în ciuda faptului că…ma simt trădată şi nicidecum ceva sentimente de  iubire pentru cineva…am preferat să scriu asta, să mă înveselesc.

…şi dacă am să rămân singură, în lipsa tuturor îmi va rămâne doar să scriu…

Nimeni nu-ăi merită numele de prieten…din păcate, iar dau greş…